Tags

header1.jpg

http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=2698

Ovidiu Pecican în revista APOSTROF Anul XXVI, 2015, nr. 8 (303)

…. 3. Citesc cu încântare, pe măsură ce apar, volumele de corespondenţă ale lui René Descartes, uluit de câte bogăţii mi se dezvăluie odată cu ele. Coordonatorul proiectului şi Editura Polirom operează, mi se pare, prin această iniţiativă, o deschidere esenţială ce aduce cultura noastră la unul dintre izvoarele de mare claritate şi distincţie ale culturii europene şi universale. Descartes scrie într-un stil care este cel al honnête homme-ului, dar şi al lui, foarte personal. Spune mereu adevărul, dar forma în care îl formulează are o nobleţe şi o distincţie de la care au de învăţat toate generaţiile. Ceremonialul complicat de adresare al vremii lui nu apasă prin artificiozitate şi ritualistică prea tare asupra acurateţii şi autenticităţii sentimentelor, ceea ce iarăşi dă de gândit cu privire la stil şi considerarea lui ca halou al insului. Conţinuturile sunt fabuloase, pentru că ele arată cum observaţia liberă, perseverentă, metodică, precum şi calculele pure, matematice, fac loc unei cunoaşteri situabile încă într-un raport direct cu natura, dar şi la mare altitudine faţă de obişnuinţele zilei. Mărturisesc că nu am mai trăit delicii de acest fel la lectură de când am parcurs câteva dintre textele lui Galileo Galilei, cu vreo doi sau trei ani în urmă, când am intrat în posesia lor în ediţia bilingvă de la Humanitas.
Nu ştiu de ce, dar pentru mine „evadarea“ din spaţiul disciplinelor ştiinţifice în care e ambientată existenţa mea profesională e un privilegiu indispensabil, aducător de jubilaţii. S-ar putea să fie doar dorinţa de a contempla, de a participa la o aventură a cunoaşterii alta decât cea proprie, la fel cum par să vrea cei care asistă, cu ochii holbaţi, la lecţia de anatomie a doctorului Tulp. Ori poate este o nostalgie subterană a reconstituirii cunoaşterii totale. Orice ar fi însă, bucuriile mele ţin de contemplaţie şi de estetic, chiar dacă nu au, de astă dată, nimic de a face cu spaţiul ficţiunii, în care mă regăsesc mereu ca în adevărata mea lume.

Advertisements