Tags

, ,

Aristotel – Meteorologica

Aristotel vrea să dea o explicație tuturor fenomenelor sublunare (338b-339a): Calea Lactee, comete, mișcarea meteorilor, proprietățile comune ale apei și aerului, părțile și speciile Pământului, cauzele vânturilor și ale cutremurelor. El face acest lucru prin intermediul exhalațiilor uscate (terestre) și a vaporilor (exhalațiile umede) și a unei singure cauze eficiente: efectul căldurii solare asupra aerului și pământului.

În meteorologie se vorbește foarte puțin de cauze formale și finale. Amestecurile din care sunt compuși meteorii nu dau naștere la noi forme substanțiale. Meteorii sunt corpuri mixte imperfecte care în afară de calitățile naturale elementale nu posedă decât calități fugitive (qualitates peregrinae), neavând deci o formă substanțială.

Pe parcursul Evului Mediu anumite explicații aristotelice sunt înlocuite: apar explicații chimice (cutremurele și fulgerele asemănate cu efectele prafului de pușcă).

Meteorologia este însă o știință marginală în cadrul universității deși se bucură de un mare interes popular satisfăcut însă de cărți în care abundă superstițiile și explicațiile oculte.

Fromondus – Meteorologicum libri sex (1627, a doua ediție revăzută și adăugită 1646)

Cele șase cărți ale lui Fromondus tratează: I meteorii în general; II meteorii de foc; III comete; IV vânturile; V meteorii acvatici; VI meteorii aparenți precum curcubeul.

El exclude metalogeneza, acceptă doar focul și apa ca constituenți ai meteorilor, respinge inteligențele neoplatoniciene, acțiunea la distanță, cauzele oculte și supranaturale, preferând o explicație în general mecanică a fenomenelor. Cometele nu mai sunt considerate sublunare și îmbrățișează teoria lui Tycho Brahe.

Fenomenele meteorologice au ca substrat particule de foc și apă (ca elemente cu calități reale) în amestecuri imperfecte generate de cele patru cauze: materială – exhalații umede și uscate; formală – figura și mișcarea meteorilor; eficientă – căldura solară; finală – purificarea aerului sau înfricoșarea păcătoșilor. Cauza finală și cea formală aproape că nu joacă nici un rol în explicație.

Fromondus menționează experimente de laborator făcute la universitatea din Louvain: încălzirea vinului și oțetului produce explozii. Îl atacă pe Paracelsus dar adoptă anumite explicații chimice ale fenomenelor (fulger – praf de pușcă). Îi atacă pe novatori pentru explicațiile lor oculte.

În a doua ediție, deși menționează multe alte opere apărute de la prima ediție, nu face nici o referire la Descartes. Nu menționează explicarea curcubeului dată de Descartes, dar se poate să nu o fi citit câtă vreme obiecțiile lui se opresc la pagina 190 din ediția originală a Eseurilor, imediat după explicarea vânturilor. Există o singură modificare care ar putea trimite la disputa cu Descartes: în 1627 afirmase că deși gheața este mai grea decât apa, ea plutește din cauza porozităților, pe când în 1646 afirmă că prin procesul de îngheț apa nu își schimbă greutatea.

Descartes – Les Meteores (1637)

Eseurile lui Descartes expun concepția sa științifică în ce avea ea cât mai puțin anti-aristotelic. Geometria este matematică pură, Dioptrica este o combinație de fizică și matematică (teorie fizico-matematică a luminii și mai puțin teorie a vederii; optica geometrică era parte a opticii scolastice dar era indisolubil legată de speciile sensibile), Meteorii este fizică pură. Descartes afirmă despre Meteori că nu este nimic altceva decât geometrie și mecanică. Geometria la care face referință nu este cea pură și abstractă ci se referă la faptul că în explicații nu ia în considerare decât formele geometrice reale ale materiei și mișcarea acestora.

Descartes își introduce fizica prin intermediul meteorologiei pentru că refuzul său de a utiliza formele substanțiale și calitățile reale erau mai acceptabile datorită faptului că meteorologia în mod tradițional făcea foarte puțin apel la acestea. Aristotel și aristotelicienii acceptau că substratul fenomenelor meteorologice este o amestecare imperfectă de particule. Doar că aceste particule au formă substanțială care le explică puterile și calitățile.

Descartes se străduie să se conformeze la structura și conținutul scolastic al meteorologiei suprimând doar cometele și cutremurele. Descartes afirmă că dă o explicație certă a tuturor fenomenelor pe când Fromondus prezintă explicațiile sale ca fiind cele mai probabile și acceptă că pot exista fenomene care să nu aibă o explicație naturală.

Advertisements